Aseară am umplut mașina și-am hălăduit pe lângă București ca să vedem Perseidele. N-am văzut Perseidele, o singură dâră de lumină am zărit și atât. Am lălăit-o câteva ore prin Cernica, am făcut cunoștință cu nenorociții de țânțari de prin partea locului, am stat fix 10 minute prin iarbă încercând să supraviețuim. La sfârșit eram toți niște buboși cu un ochi închis și celălalt și mai închis. Experiență, nu glumă. Partea bună e că mâine plecăm spre Munții Buzăului de unde sper să vedem mai mult sâmbătă noaptea (cică anul trecut a fost show maxim, nu știu cum am făcut de l-am ratat). O să mergem la Plaiu Nucului o seară, apoi fix în creierii munților, pe vârful Penteleu; dacă de acolo nu zărim nimic atunci nu se zărește nimic de nicăieri.

La sfârșit de august merg într-un loc nou pentru o expediție solitară de vreo 4 zile: traversarea Ceahlăului de la sud la nord. Să vedem ce iese, sunt câteva necunoscute la mijloc, dar asta e exact ce o să facă diferența dintre o simplă tură și o evadare în natură. Mi-am croit un traseu personalizat, așa cum încerc să fac de fiecare dată, să vedem ce va ieși. Abia aștept!

Trebuie să scriu de Gurghiu, de Deltă, de Postăvaru și alte o groază de experiențe. În curând.