După nuntă n-am avut niciun plan concret pentru „luna de miere”. Nici nu a trebuit să avem. Multă lume cade în această plasă pe care neamurile și prietenii ne-o întind cu fericita ocazie a vieților noastre. Luna de miere are o definiție oarecum clară în acceptul larg al societății, însă datoria fiecăruia e să redefinească ce înseamnă pentru el diverse lucruri din propria lui viață. Asta am încercat să facem și noi cu luna de miere, care de fapt a fost o singură săptămână, săptă-luna de miere.

A doua zi după nuntă am făcut celebra adunare familială la mine-n curte, la Plaiul Nucului. A fost o ocazie rară în care am putut ciocni un pahar cu rudele apropiate devenite între timp foarte îndepărtate. Ne-am adunat de prin colțurile țării și ne-am veselit pentru că am avut multe motive. Lucrurile ieșiseră bine, vremea era superbă, natura în jur pleznea de verdele începutului de Mai. S-a gătit bine, s-a mâncat cumpătat, s-a băut și mai cumpătat, după care odihna a fost la ea acasă – cu toții o meritam.

Cu „unde mergem după nuntă” am fost foarte relaxați, câteodată niciun plan e cel mai bun plan. Ne propusesem să plecăm unde om vedea cu ochii și să ne adaptăm pe parcurs. Am plecat mai întâi la București cu bagaje și toate cele, apoi într-o după-amiază am plecat tot spre Buzău. Știam de o zonă a județului foarte faină, super împădurită și aerisită: Sărata Monteoru – Haleș – Tisău. Am mers către acolo și am dormit peste noapte la pensiunea Țara Luanei din Sărata Monteoru. Locul foarte fain, construit cu gust, cu o terasă unde ne-am delectat cu un vin bun și o mâncare care nu avea nimic ieșit din comun.

A doua zi am pornit pe drumul superb spre Haleș, prin pădurea proaspăt înverzită. Am luat-o pe Valea Buzăului și ne-am tot oprit pe ici, pe colo, inclusiv în Nehoiul meu natal, unde am căutat apartamentul în care am petrecut primele zile din viață. Am mâncat un prânz la Sergiana în Brașov, apoi ne-am văzut de drum pe E68 spre Sibiu. Ne gândisem între timp să înnoptăm la păstrăvăria Albota, dar nu mai aveau nimic liber. Așa că am luat decizia de a bate drumul departe, până după Aiud spre un loc de care auzisem mai demult. Zona Colțești – Rîmetea.

Într-un moment de inspirație mi-am adus aminte de Conacul Secuiesc și-am zis că ăsta este locul unde trebuie să ajungem. Aveau locuri, așa că zis și făcut, urma să stăm 2 nopți acolo. Locul este absolut superb, am descris totul într-un articol pentru Oameni de la țară, conacul și locurile prin care am mers, vă recomand să aruncați o privire acolo. Foarte faină zona, e de stat acolo săptămâni în șir, nu doar trei zile ca noi.

Ne-am simțit foarte bine la Conacul Secuiesc, unde o să tânjim să revenim cât mai curând. Am mâncat acolo un mega-gulaș pe care o să-l țin minte. După partea asta de țară am zis să o luăm spre Sighișoara, unde ne-am cazat la un hotel destul de drăguț, Mercure Bindebubi. Și mai drăguț a fost faptul că ne-au dat un apartament fain în loc de camera rezervată de noi, cel mai fi-ță loc în care am stat vreodată. Dacă de obicei căutăm locuri mai rustice, mai românești, de data asta am zis să ne bucurăm de locuri în care nu prea stăm de obicei. Sighișoara a fost așa cum o știam, nimic nou. Am mâncat bine tare la Casa Georgius Krauss, recomand.

După Sighișoara ne-am îndreptat spre Viscri, loc în care eu mai fusesem de câteva ori, dar pe care proaspăta mea nevastă nu-l văzuse. După un drum penal am ajuns la celebra biserică fortificată, un loc fain care sper să fie refăcut cât mai curând, e păcat de el să se ruineze. Am trecut pe la Racoș, la vulcan, lacul de smarald și coloanele de bazalt. Pe cele din urmă nu le văzusem niciunul până atunci.

Ne-am oprit pentru o masă tot la Sergiana în Brașov, n-am putut să-mi refuz nevasta în această perioadă pe care sigur o va ține minte toată viața. Apoi m-am delectat și eu la Vatra Ardealului cu un desert bun-bun-bun și o înghețată bună-bună-bună vizavi. Ne-am întors la țară tot pe Valea Buzăului, de care nu ne plictisim niciodată, închipuindu-ne cum ar fi să stăm pe la Întorsura Buzăului sau unul din satele de pe acolo, locuri prin care tata și-a început prin muncă viața de bărbat.

La țară am făcut o regrupare cu nașii, cu care am mers la biserica din sat pentru prima dată în formula oficială. Am mai petrecut ceva timp cu rudele, după care ne-am întors la Bucureștiul nostru cel de toate zilele. Drumul ăsta constant Buzău – București începe să ne frustreze, dar într-o zi poate vom găsi o soluție pentru asta; pe asta ne vom concentra în perioada următoare.

Cam asta a fost săptă-luna noastră de miere. Poate părea un pic plictisitoare, n-a fost legată de niciun loc exotic, dar asta pentru că România este un loc îndeajuns de exotic dacă stai s-o cercetezi. Am făcut asta și înainte, am făcut-o și-n luna de miere și o să o tot facem, că ne place. E timp și pentru alte locuri mai îndepărtate, dar e timp și pentru România noastră cea de toate zilele. Dacă-i dai o șansă te poți regăsi în ea și-n ce are ea să-ți ofere, cu bune și cu rele.