Weekend-ul ăsta am avut ocazia să stau câteva ore prin Brăila, mai mult decât o pauză de drum spre Găgăuzia și Chișinău ca data trecută. Am găsit un oraș pustiit, predat cu tot ce avea în fața unei toamne incisive. Mormane întregi de frunze căzute în bătălia de pe toate străzile. O faleză a Dunării rece și plină de câini nebăgați în seamă. Am intrat și am mâncat într-un loc unde bogații brăileni strigă unii la alții direct de la mese. Un nene de pe stradă m-a privit îndelung când înfulecam o omletă, semăna al naibii cu Moromete. Biserica Grecească arată ca și cum pictura exterioară i-a fost spălată de potopul lui Noe. Cel mai gri gri pe care l-am văzut.

Am trecut prin ținuturile Brăilei pentru ceva important care se va petrece pe 26 noiembrie în București. Important pentru mulți oameni, dar important și pentru mine - o să dau mai multe detalii foarte curând.