Într-un frumos weekend de Ianuarie am fost cu Asociația Turistică Ghizii României la Cabana Diham, în Bucegi. Scopul a fost să învăț mai multe în cadrul cursului de ghid pe care-l urmez, dar și să explorez o zonă prin care nu ajung prea des.

Bucegii rămân ceva ce nu am prea experimentat pentru că m-am ferit de traficul de pe Valea Prahovei. A existat mereu alternativa de a merge cu trenul, dar n-am prea făcut asta până acum. Așa că era timpul: am plecat pe la 6 dimineața din București, ne-am dat jos în Predeal, am mers cu niște taxiuri până la Pârâul Rece, apoi dă-i, dă-i pe traseul punct roșu spre Cabana Diham.

Cabana e foarte faină, e situată la peste 1300m și-ți oferă fix de-acolo priveliști care-ți taie răsuflarea. Există acolo bufet și restaurant permanent cu mâncare decentă și ieftină. Camerele sunt confortabile, se doarme bine la Diham. E un loc bun și pentru cei care sunt pasionați de offroad, dar și un punct bun de plecare pe multe trasee în Bucegi. Recomand cu căldură a doua variantă.

La întoarcere am luat-o pe un alt traseu, spre Gura Diham, unde ne-am odihnit am mâncat bine de tot. Apoi am luat-o la pas spre Bușteni de unde am luat iar trenul spre București.

Ieșirea la munte cu ATGR mi s-a părut o ocazie bună de a aborda și alte modalități de a merge pe munte: în Bucegi, cu trenul și cu… peste 100 de persoane. E ceva ce nu credeam să fac vreodată, dar iată-mă în fața faptului împlinit. Eu n-aș organiza o ieșire la munte cu mai mult de 15 persoane, dar sincer m-am simțit bine și în așa colectiv mare. E o energie pe care grupurile mici n-au cum s-o dobândească, mai ales la tradiționala cântare la chitară de sâmbătă seară.

Vă las cu un scurt filmuleț ca să vedeți cam cum ningea sâmbătă dimineață la cabană: