Pe la sfârșitul lui Aprilie ne-am luat concediu vreo săptămână pentru lucruri spontane. Fără nici un plan ne-am făcut un bagaj minimal, ne-am urcat în mașină și-am plecat la drum către oriunde avea să ne ducă el. A ieșit o minunăție de excursie, aerisită, relaxantă și cu o listă de locuri unde să ne mai întoarcem. M-am gândit să împart asta cu voi 🙂

Am pornit spre Târgoviște și Câmpulung ca să traversăm renumitul culoar Rucăr-Bran, un drum frumos care te duce spre minunatul loc Fundata. Am fost de câteva ori acolo cu cortul, am mai povestit și pe aici despre el și recomand oricui apuc să facă o tură pe acolo, musai cu cortul. Ne-am oprit de câteva ori pe drum, am prins un apus superb pe niște coclauri și am ajuns prin Bran, unde ne-am hotărât să dormim în acea seară.

Am găsit pe Booking un loc frumos și-am mers acolo, la pensiunea Casa Göbbel. Locul este superb, foarte curat, într-o zonă liniștită, întreținut de niște oameni foarte faini. Am fost singurii din pensiune în seara respectivă (avantajul de a călători în cursul săptămânii) și ne-a fost pus totul la dispoziție. Dimineața aproape că ne-am trezit cu muntele în casă. Tot în fața ferestrei e o poiană cu loc de joacă pentru copii, făcând din Casa Gobbel un loc perfect pentru familii.

A doua zi ne-am pornit la drum și-am ajuns în Praid ca să vedem salina de acolo. A fost impresionantă, cu mai multe spații decât cea de la Turda. Era destul de multă lume acolo, inclusiv un grup de nemți cărora le-am făcut poze de grup. Am mâncat ceva la o pensiune din zonă (o masă decentă, dar nimic special) și ne-am pornit spre Sovata. E un loc tare frumos care mi-a plăcut de prima dată când am ajuns acolo, acum vreo 3 ani. Ne-am plimbat prin ansamblul de lacuri care face Sovata celebră și ne-am întins la povești până ne-a prins seara. Natura care-ți intră în suflet acolo te îndeamnă să rămâi chiar mai multe zile.

Tot pe Booking am căutat un loc să stăm în acea seară și așa am ajuns în alt loc minunat, Hanul Pescăresc din Câmpul Cetății. E absolut superb acolo și cu siguranță o să ne mai întoarcem acolo. Am închiriat una din căsuțele din complex și ne-am simțit ca și cum ar fi fost a noastră, lucru care ne-a făcut să ne gândim și mai serios la o casă într-un loc liniștit în locul unui apartament. În imediata apropiere am avut un restaurant cu prețuri foarte bune. Venisem deja mâncați, așa că nu ne-am bucurat pe deplin de el, dar am profitat la maxim de micul dejun copios de a doua zi.

A treia zi ne-am aventurat spre Turda ca să vedem și salina de acolo. Am parcurs un drum de vreo 3 ore prin tot felul de sătuce pitorești, cu case frumoase și îngrijite, cu copaci proaspăt înverziți și flori explodând de culoare. Nu am nimic de povestit despre salina de la Turda, cred că a fost a 5-a vizită și tot nu mă pot opri să merg acolo, știe toată lumea că e impresionantă și că s-a făcut treabă bună acolo. După vizită am mâncat destul de bine la restaurantul de lângă salină, care cred că e relativ nou, nu-mi amintesc să-l fi văzut acolo mai demult.

Spre seară ne gândeam la întoarcerea spre casă, nu că nu ne-ar fi plăcut să mai hălăduim prin țara asta frumoasă, ci pentru că după orice călătorie frumoasă trebuie să-ți aloci o zi sau două de stat acasă și meditat la tot ce-a fost. Sortat fotografii, povestit prietenilor despre locurile prin care am fost, scris pe blog despre experiență ca să știe și alții 😀 Ne-am gândit ca a doua zi spre seară să ajungem acasă, așa că am căutat un loc pe la mijlocul distanței spre București unde să ne cazăm.

Am găsit Pensiunea Casa Stella din Drăguș, amplasată într-o zonă mai sălbatică, la capătul unui drum nu tocmai bun, dar destul de aproape de vestita Păstrăvărie Albota unde am mers pentru o cină copiasă. Ne-a plăcut, am avut parte de liniște într-un loc la fel de bine îngrijit ca și celelalte la care am fost. Camera și baia foarte spațioase, plus un balcon generos de unde vedeai munții Făgăraș – o combinație cum întâlnești rar pe la pensiuni sau hoteluri. Micul dejun de a doua zi a fost bun de tot! Sigur mai revenim și la Casa Stella din Drăguș.

În ultima zi am luat-o spre casă mai pe ocolite, așa cum ne place nouă de obicei. Am traversat meleagurile buzoiene de poveste de care suntem atât de îndrăgostiți. Am luat-o pe valea râului Buzău și ne-am oprit să mâncăm de prânz la Valea Lupului, loc care a devenit un standard pentru „unde mâncăm pe Valea Buzăului”. Apoi am făcut dreapta spre Mânăstirea Ciolanu și tabăra de sculptură de la Măgura prin păduri absolut magice. Și mai magic a fost drumul de la Ciolanu spre Sărata Monteoru (203G, prin Haleș și Lieculești), asfaltat recent și pur și simplu acoperit de pădure cât vezi cu ochii. GPS-ul nu vă duce pe acolo, trebuie să vă lăsați conduși de intuiție. Verdele acela crud ne-a intrat în suflet și a fost cireașa de pe tort a călătoriei noastre. Prin Sărata Monteoru nu mai trecusem niciodată și am rămas plăcut surprins de cât de tare e locul. O așezare cu istorie frumoasă în mijlocul pădurii, n-ai zice că e așa ceva în România. O să planificăm o ședere pe acolo curând și vă povestesc cum a fost 🙂

Am ajuns acasă împliniți și pe deplin bucurați de incursiunea aceasta pe tărâmuri românești. Ne-am readus aminte (dacă era nevoie) de ce iubim țara asta și de ce am ales să rămânem să facem tot ce putem pentru progresul ei. Această poveste de călătorie e un îndemn pentru voi la a alege să petreceți concedii acasă și a vă bucura de ceea ce este fix sub nasul nostru!

Concediu plăcut, în România!