Pe la începutul lui Iunie am fost în singurul oraș mai măricel de-al nostru în care nu fusesem niciodată, Iași. Nici cu trenul nu mai mersesem de mult timp, așa că am zis că poate asta e o combinație care trebuie făcută. Așa că într-o vineri am plecat din București, am dormit o noapte la Plaiu Nucului, iar a doua zi m-am oprit în Buzău, am lăsat mașina la gară și de acolo am luat trenul către Iași. Urma să fac cale întoarsă a doua zi.

Mi-am dat seama că mașina îmi dă o flexibilitate nemaipomenită, de mult nu mai fusesem nevoit să prind un mijloc de transport la o anumită oră. Mi-a plăcut asta, te ajută să-ți organizezi programul destul de bine și să te ții de el (dacă asta vrei). În tren multă lume, mi-a plăcut să văd și asta. Moldoveni și moldovence, bețivani, flăcăi, mămăi și babalâci, tot felul de oameni. Am zis să merg cu Regiotrans, cumva aveam niște așteptări un pic mai înalte, însă tot a fost foarte cald. Vreo 5 ore m-am zgâit la formele norilor și la peisajul mai degrabă dezolant. Multe câmpuri, multe plaiuri, câte-o stână pe ici pe colo, câte-o pădure arsă de soarele puternic.

Am ajuns într-un Iași care ardea. Am ajuns la o pensiune care era destul de departe de centru la care am ajuns practic prin niște tranșee, un drum în lucru. În timp ce-mi făceam un refresh rapid dă să intre peste mine în cameră un cuplu pe la 30+ ani, destul de petrecăreți. M-am prins instant de confuzie și-am vrut să fac un happening, am descuiat rapid și m-am bucurat de privirea de pe fața lor mască după ce le-am deschis în pielea goală. Doar greșiseră camera bâlbâindu-se. Apoi am luat-o la picior și-am mers și-am mers pe tot felul de străduțe. Ba o biserică, ba un parc, ba o clădire comunistă, de-astea. Am trecut pe lângă bojdeuca lui Creangă, prin Copou (iar mă așteptam la ceva mai mult). Am fost în ziua 2 la Grădina Botanică – e bine acolo și prin unele locuri chiar m-am simțit în sălbăticie, te poți ascunde la umbră prin câte un loc ca să uiți și să fii uitat. A fost extrem de cald și nu m-am putut bucura chiar de toate aleile din ea, dar a fost ok.

Foarte multe femei frumușele pe stradă, aranjate și îmbrăcat frumos. Până să ajung în Iași pur și simplu nu mi-am dat seama că e deja vară și că femeile au scos rochițele din dulapuri, abia acolo și atunci m-a izbit asta. Accentul ăla moldovenesc… nu prea rezonez cu el, mai degrabă mă agasează. Și e un pic diferit de ăla din Chișinău, acolo mi s-a părut chiar melodios. Anul trecut am avut câteva momente de blackout când vorbea o femeie din partea locului, îmi suna într-un mare fel. În Iași nu prea. Și mai hardcore a fost când am auzit copii foarte mici vorbind cu accentul moldovenesc, a fost atââââât de ciudat.

La întoarcere în tren m-am împrietenit cu o fetiță absolut adorabilă, dar și cu mămica ei, genul de femeie pentru care un muncitor și-ar pierde capul și și-ar schimba domiciliul cu două comune mai încolo. Au făcut ca timpul să treacă mai repede și a fost fun până când aia mică a făcut numărul 2 pe ea și a cam împuțit atmosfera. Asta e, nu poți păstra și aerul curat și suflul unei noi generații. Apoi prin tren s-au urcat tot felul de dubioși, unii mai beți ca alții, tot felul de fetițe împopoțonate… îmi închipui că la CFR e și mai hardcore pe ruta asta.

Nu pot să zic că mi-a plăcut Iașiul, însă nici că e un oraș neapărat urât. Cred că e genul de oraș unde trebuie să te ducă un cunoscător, nu-i de mers de capul tău (aceeași senzație pe care am avut-o în Berlin). Sunt sigur că sunt locuri frumoase și ascunse pe care cineva de-acolo ți le-ar putea arăta. Eu n-am interacționat decât cu un oraș confuz, fără noimă și fără o personalitate anume. În multe locuri m-am simțit ca la țară, zgomotele și mirosurile m-au băgat într-o stare de reverie care mi-au adus aminte de Plaiu Nucului. Și e musai să nu uiți că de foarte multe ori un loc rezonează foarte mult cu starea în care te afli. Dacă ești bine dispus sunt șanse mari să-ți placă locul și viceversa.

Sincer m-aș întoarce, n-aș ocoli Iașiul, dar doar ca parte a unui grup. Sau aș lua legătura cu niște oameni din partea locului. Dar tentația să merg mai degrabă mai departe către Chișinău ar fi destul de mare.