Perioada asta am un mic concediu de mutat la țară. Da, ai citit bine, eu și soția am luat hotărârea de a ne muta undeva la țară, în județul Buzău. Am detaliat pe blogul personal câteva dintre motivele noastre, vor mai urma acolo articole despre aventura noastră.

În acest articol voiam să mă axez însă pe cuvântul concediu. Printre făcut inventarul lucrurilor de prin casă, ne-am alocat 2 zile pentru o călătorie la munte. Pentru că voiam să ne bucurăm cât mai mult de mersul în natură și cât mai puțin de statul în mașină,ne-am hotărât într-o zi să facem un traseu pe undeva pe lângă Brașov. Mi-am adus aminte de cât de bine m-am simțit la Cabana Postăvaru acum câțiva ani și asta a fost: urma să urcăm într-o vineri (ca să prindem un cameră liberă la cabană) și să coborâm sâmbătă (ca să ne întoarcem acasă într-un moment mai liber).

Am pornit de dimineață din București, iar în jur de ora 12 eram în Brașov, parcați regulamentar și cu rucsacii pregătiți de urcuș până la Cabana Postăvaru. Am urcat din Scheii Brașovului pe traseul marcat cu bandă albastră, dar nu ne-am ținut mereu de el. Am folosit la greu aplicația OsmAnd, adică Open Street Maps, care are înregistrate o sumedenie de trasee de prin părțile Brașovului. Am frunzărit traseul cum am avut chef pentru că aveam la dispoziție toată ziua pentru urcuș.

Am ajuns la cabană cam după vreo 4 ore și ceva, după un traseu relaxat prin pădurea răcoroasă. A fost totul foarte plăcut, cu pauze multe și dese. Fiind vineri, nu prea ne-am întâlnit cu nimeni, totul a fost liniștit și relaxat. La Cabană ne-am luat camera în primire, am mâncat ceva bun și am sărbătorit la un pahar de vin. Bine, era sticlă, pentru că era fix ziua în care făceam 30 de ani.

A doua zi am luat micul dejun inclus care era la pachet cu cazarea, am băut o cafea și ne-am așezat la drum pentru vârful Postăvaru. De la cabană cred că am făcut vreo 30 de minute, tot așa: relaxat, cu pauze, minunându-ne de peisajele din jur. Fiind sâmbătă și apropiindu-ne de stațiile de telecabină, locul începuse să devină destul de populat cu oameni în teneși și cu gentuțe colorate pe umăr.

A stat puțin pe vârf, felicitându-ne pentru decizia de a pleca în această mini-excursie spontană. Atmosfera era destul de clară, astfel încât ne-am clătit ochii cu toți munții din jur și cu satele mărunte împrăștiate prin depresiunea Brașovului.

La coborâre am luat-o pe traseul marcat cu bandă galbenă, care s-a dovedit a fi mai scurt decât cel făcut în ziua precedentă. Însă la fel de relaxant și răcoros, prin pădure, pe poteci și un drumeag forestier pe ultima porțiune. Ne-am intersectat cu un concurs de biciclete, bucurându-ne că noi coboram relaxați, spre deosebire de participanții care gâfâiau pe bicicletă la urcare. Cu toate astea mi s-a făcut o poftă de a explora pădurile cu o bicicletă, astfel încât am luat hotărârea de a-mi lua una în zilele următoare. Pe precedenta o donasem cu câțiva ani în urmă unui copil de la țară, era timpul să reiau relația cu o bicicletă - mai ales în contextul în care urma să ne mutăm la țară.

Am coborât tot prin Scheii Brașovului. De data asta am dat de mulți oameni veniți să facă grătare cu familiile sau prietenii. Am trecut rapid de ei, ne-am reordonat bagajul în mașină și am pornit la plimbare prin Brașov. Am mâncat un bulz bun pe terasa de la Bella Muzica și o prăjitură faină la Vatra Ardealului. Am mai stat un pic la umbră într-un parc, încercând să ne hotărâm dacă să mai stăm prin zonă sau să mergem acasă. Fiind sâmbătă seară, șansa de a găsi o cazare bună era destul de redusă, așa că ne-am hotărât să ne întoarcem acasă.

Ne-am întors pe Săcele - Cheia, iar drumul a fost super liber. Ne-am propus să ne facem călătoriile viitoare pe cât posibil în afara weekendului ca să nu ne lovim de problemele specifice: trafic aglomerat, cazări puține, lume multă pe trasee.

A fost o excursie de 2 zile foarte plăcută, una pe care o recomand oricui are 2 zile la dispoziție și nu știe ce să facă cu ele. Zona Brașovului oferă multe oportunități de a-ți petrece timpul în natură și chiar e păcat să nu ne bucurăm de asta atunci când avem ocazia. Recomand totuși a se face asta în timpul săptămânii, pentru că în weekend lucrurile devin aglomerate.