Plimbându-mă prin Tineretului am ajuns pe undeva prin spatele Parcului Carol. Şi cum mergeam eu aşa peste ce dau? Peste un castel. La propriu, deodată un castel mi-a apărut în faţă de parcă eram fiul cel mic al unui împărat în drumul către locul unde un zmeu uriaş cu trei capete ţinea captivă o frumoasă domniţă…

Stau pe-un trotuar şi mă chiorăsc la construcţia asta care arată fix ca un castel. Cu ziduri de piatră şi vreo trei turnuri dintre care unul e mai înalt. De ce n-am aflat de el până acum, cum naiba stă un castel la 1km de mine şi eu nu ştiu? De ce-s porţile închise şi nu vin străinii gârlă să dea cu banu’ gros la intrare? Nu ştiu, poate că zmeul ăla…

Este într-adevăr un castel ascuns în Bucureşti. Poartă numele de „Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor” şi este „organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Apărării Naţionale”. Pe foarte scurt, clădirea a fost ridicată în 1906 ca un fel de Turn de Apă care să arate cam ca şi Castelul lui Vlad Ţepeş de la Poienari. Din păcate, ca multe alte obiective din Bucureşti, se poate vizita doar de foarte puţine ori pe an. Castelul ăsta doar de două ori: de Ziua Eroilor (13 Mai) şi de Ziua Armatei (25 Octombrie). Mi-am pus în calendar şi-am să mă duc cu prima ocazie.

Şi cu această ocazie mulţumesc Statului Român pentru nimic.