Am fost în week-end la o nuntă în Vâlcea. Am fost acolo cu gândul că să vezi ce rup oltenii podeaua de fac opincile praf, dar nu mi s-a părut. Au fost mai degrabă oameni așezați decât dansatori aprigi. Eu unul am țopăit de mă dor gleznele chiar și la două zile după ea. Eu așa știu că se face, așa am învățat la Buzău. De-acum e clar că Buzăul e din Moldova. În Moldova opincile se transformă aburi.

Nunta asta a fost doar un pretext să merg acolo, motivul adevărat e că a fost o întâlnire cu fanii ăstui blog 😛 Pe zi ce trece descopăr oameni care citesc pe-aici și cărora le place. Mulțumesc! Am mai fost iar prin Băile Govora pentru că am o slăbiciune pentru zonele care nu mai sunt ce-au fost. Am fost la salină la Ocnele Mari – e de văzut, dar parcă cea de la Turda e mai impresionantă. La poarta salinei am mâncat cel mai trist kürtőskalác făcut vreodată. L-am luat pentru că-mi plăcea vânzătoarea, dar se pare că frumusețea gospodinei nu se transferă-n ce iese din mâinile ei. În salină se coboară cu un autobuz printr-un tunel care cel mai probabil seamănă cu tunelul prin care ajungi în Iad, cam așa sentiment mi-a dat. Am mai fost și la Mânăstirea Govora pentru că orice mânăstire îți arată cum trebuie să fie un loc permanent de oameni.

În Râmnic m-am întâlnit cu doi băieți iubitori de munte de la Clubul Vânturarița. Am vorbit pe larg și mi-au zis despre ce trasee pot să fac prin Munții Căpățânii, apoi am tras și-o mini-tură până pe dealul ăla mare de lângă oraș. Am stabilit că o să ne întâlnim vara asta pe cărările țării ăsteia. Așa un entuziasm mi-au insuflat și-așa o dorință de-am crezut că mor când am văzut vremea azi-dimineață. Ploua mărunt în Govora, ploaie din-aia lungă și nesuferită. Plănuiam să fac niște expediții în Buila-Vânturarița, dar toate planurile mi s-au dus peste cap. Bănuiam că vremea n-o să fie de partea mea, dar am tot sperat; de altfel a fost superb până azi-dimineață.

Dar nu-i bai, am zona în minte deja la cât am studiat-o, am să mă răzbun cu prima ocazie. Toți ochii pe meteo.