Fiecare sărbătoare pascală este o ocazie de a redescoperi minunăția plaiurilor dinspre munte ale Buzăului. Uitate de autorități și lipsite de orice semn de infrastructură specifică secolului 21, aceste meleaguri te primesc cu brațele deschise de fiecare dată. Turiștii se abat pe aici mai rar pentru că indicatoarele turistice lipsesc, iar reclamă nu facem decât noi, cei care am copilărit acolo și care ne întoarcem regulat să ne vizităm părinții și bunicii.

Și de Paștele ăsta am fost la țară la Buzău, prin Plaiul Nucului și Ploștina. A fost un prilej de reîntâlnire cu peisajele fantastice ale copilăriei mele, dar și cu oameni care încă-și mai duc traiul acolo. Destul de puține lucruri se schimbă în bine - oamenii continuă să emigreze, iar cei care rămân continuă să îmbătrânească așa cum și strămoșii lor au îmbătrânit sute de ani înaintea lor. Drumurile precare se ruinează din ce în ce mai mult, condamnând la dispariție totală sate pitorești și potențial turistic rar întâlnit.

Plaiul Nucului

Potecile pădurilor de la poalele vârfului Ivănețu au rămas la fel: acoperite de verde crud, așteptând să fie străbătute de piciorul voinicului care are curaj să lase mașina, să-și pună bocancii în picioare și să se lase condus pe culmi și prin văi. Nu prea sunt pensiuni, nu sunt trasee turistice marcate, nu există niciun fel de infrastructură prin această parte a Munților Buzăului. Naturii de aici pare că-i priește împuținarea oamenilor, pare că se pregătește pentru vremuri mai bune în care oamenii vor fi capabili să fructifice economic frumusețea geografică fără s-o distrugă. Mi-aș dori mult să prind acele vremuri și chiar să particip la realizarea lor cât mai curând.

În final iată imaginea a ce a mai rămas din casa lui Moise, un bătrân care a trăit aici în timpul în care eu mergeam la școală în primele clase. Nu aș vrea să vă las cu o concluzie dramatică sau tristă pentru satul din nordul județului Buzău, comuna Lopătari, ci cu un îndemn la a vă gândi fiecare ce putem face pentru bunăstarea economică și geografică a locurilor minunate în care am crescut. Sunt sigur că putem mai mult și că anii următori se vor dovedi mai buni cu aceste locuri, poate că pur și simplu nu am descoperit exact cum să facem asta să se întâmple. Timpul mai are răbdare dacă avem și noi răbdare și ne facem datoria. Hristos a înviat!

Cătunul Fața-Malului