În răcoroasa dimineață de după expediția cu cortul de pe lângă Cheia m-am trezit după un somn odihnitor la pensiunea Maria din Valea Popii, o localitate de legătură între Măneciu și Cheia. Mi-am strâns minimele lucruri și-am întins-o la drum spre Brașov. Era destul de pustiu drumul, am mers domolit și relaxat, bucurându-mă de serpentinele pe care mi se ofereau. Pe drum îmi face semn o tanti care mergea tot în Brașov și o iau, având în minte proaspăta mea experiență cu autostopul din ziua precedentă.

În Brașov am mâncat și băut ceva în centru, ca un turist adevărat, apoi am mers inevitabil la Vatra Ardealului că nu se mai putea, nu mai mâncasem ceva bun acolo de câteva luni, blasfemie curată! Tot feisbucind pe telefon văd că niște prieteni merg la Ploștina buzoiană, alții printr-un sat de lângă Rucăr unde au „domeniu” și-o rulotă, iar alții pe la Pârscov, unde voiam demult să ajung. Așa că mi-am propus să fac un tur de forță de două zile Brașov-Rucăr-Brașov-Valea Buzăului. Să fie bine, să nu fie rău.

În mod inevitabil am trecut prin Bran, unde era haos: multe mașini care nu știau unde să parcheze, multă lume, prea puțină Poliție. Am stat vreo jumătate de oră blocat acolo, tot ca un turist adevărat… ar fi trebuit să ajung și pe Valea Prahovei ca să fie pachetul complet. Am trecut printr-unul dintre locurile mele preferate din țara asta, Fundata, și am ajuns într-un final la domeniul cu rulotă. Localitatea asta de lângă Rucăr se numea Lunca Gârții, un sat uitat de lume între niște dealuri și la capătul unui drum anevoios, plin de gropi. Am fost cinstit boierește cu de toate, lucru pe care am să-l dau înapoi cu prima ocazie. M-am simțit bine acolo, era liniște și atmosferă clasică de sat unde nu se întâmplă nimic, locul perfect pentru o vacanță de vară. Am stat la soare, am dormit în cort lângă o căpiță, am pândit luna pe la 3 dimineața, m-a trezit și m-a adormit la loc o ploaie serioasă căreia cortul i-a ținut piept cu brio. Dimineața a fost superb, un soare ud se chinuia să străbată printre cețurile ridicânde ale Luncii Gârții.

Am luat-o iar la drum pe aceeași rută, am stat iar mult în Bran, m-am rătăcit bineînțeles pe lângă Brașov, dar am luat-o până la urmă cu bine spre Valea Buzăului, alt drum pe care-mi place să-l parcurg cu orice ocazie. Are mult potențial zona asta, o să explodeze lucrurile la un moment dat. Am o serie de filmulețe cu drumul, o să le postez după ce mă prind cum să le leg cum trebuie (încercat și nereușit).

Am trecut prin orașul meu de baștină despre care am mai scris, Nehoiu, și într-un final am ajuns în Pârscov, foarte aproape de casa memorială Vasile Voiculescu pe care am vizitat-o anul trecut. Iar m-am simțit super bine acolo și am fost cinstit cu de toate. Trebuie să fac o adunare mare la Plaiu Nucului și să-i chem pe toți oamenii care m-au primit pe la ei în ultima perioadă, au fost mulți. Mulțumesc, Bodi și Maria, mulțumesc Andrei și Aura, să fiți sănătoși!

Așa am încheiat excursia, printre prieteni care m-au primit cu căldură în orice loc prin care am trecut. E super fain sentimentul ăsta, că pe unde treci te cheamă lumea la un pahar, o farfurie și-o vorbă bună, e frumos să ai un prieten în orice colț al țării. Mi s-a întâmplat des vara asta și pentru asta sunt recunoscător. Chiar dacă n-am putut da curs întotdeauna invitațiilor, oamenii respectivi îmi rămân la inimă, cum se zice, o să-i țin minte și-o să le întorc favoarea. Și să știți, oameni buni de pretutindeni, că dacă mă chemați pe la voi am să vin.