Aseară am umplut mașina și-am hălăduit pe lângă București ca să vedem Perseidele. N-am văzut Perseidele, o singură dâră de lumină am zărit și atât. Am lălăit-o câteva ore prin Cernica, am făcut cunoștință cu nenorociții de țânțari de prin...

Era prima noapte în Bruxelles, pe la ora 1am. Eram extrem de obosiți și cu ultimele puteri am coborât la metrou ca să mergem în direcția hotelului. Ne-am așezat pe bancă și-am stat așa în tăcere ascultânt decentul, normalul: muzică...

Țin minte Ziua Copilului mai mult decât orice altă zi din cele 365 din an. A fost întotdeauna zi de sărbătoare chiar dacă n-am sărbătorit-o oficial niciodată. Cât am fost copil maică-mea chiar făcea torturi pe care scriam câte ceva...

Primul lucru pe care-l fac când mă întorc de pe undeva e să mă întind pe canapea și să mă minunez că nimic rău nu mi s-a întâmplat, că totul a ieșit bine. Sentimentul bun mă lovește din momentul în...

Acum ceva timp cineva îmi spunea de Doru Panaitescu cum că de circa un an de zile n-a mai prins un weekend în București. Mi se părea la momentul ăla ceva din altă realitate, să pleci în fiecare weekend mi...

Sunt în urmă rău cu descris pe blog locurile prin care am mai fost în ultima vreme sub diverse forme. Ar trebui să scriu despre ele, dar, după cum ziceam mai demult, încă n-am găsit modul potrivit sub care să...

Actualizare Ianuarie 2019: între timp am renunțat la pagina de Facebook ca să mă concentrez pe acest blog

Voiam să încep cu „ies des afară din casă și […]”, dar mi-am dat seama că ăsta-i doar jumătate din adevăr. Adevărul...

Oamenii nu trebuie să se împartă în iubitori de mare și iubitori de munte. Fiecare loc are specificul lui și fiecare te primește și are grijă de tine în felul lui, nu trebuie să iei o extremă în brațe și...

Am mai călătorit singur de multe ori, dar asta a fost prima dată când am zburat de unul singur către undeva și a fost bine. Când n-ai decât bagajul cu tine ai timp să asculți, să studiezi lucruri din jurul...

Din când în când mă întorc în timp și mai citesc ce-am scris mai demult pe blogul ăsta. Și-atunci mă felicit iar că nu m-am oprit niciodată în aproape 7 ani și-am documentat multe din lucrurile care mi s-au întâmplat,...

Săptămâna trecută dorul de ducă a atins cote maxime, așa că n-am mai rezistat și-am plecat. Făcusem ceva planuri de organizat o excursie spre Buzău, dar n-am reușit să le duc la bun sfârșit, așa că până la urmă am...

Când mai plec pe undeva înțeleg cum s-a format omenirea asta, cum au evoluat lucrurile, cum s-au împrăștiat oamenii. Niciodată oamenii nu au putut sta locului și au tot migrat, s-au tot dus, au tot căutat ceva ce de multe...

Pe zi ce trece parcă mă simt din ce în ce mai bine în colțul ăsta de Europă. Parcă are ceva aparte, ceva diferit, nedomesticit și autentic, ceva ce rezonează cu adâncurile personale. Poate așa e și normal, poate că...

Cam pe la un sfert de secol, la 25 de ani, ai prima criză serioasă a vieții. Până atunci n-ai cunoscut nimic, erai prea crud și lucrurile prea lipsite de însemnătate relevantă, până atunci există o incompatibilitate între realitate și...

Prin August am făcut o drumeție despre care credeam că o să fie ultima din acest sabbatical – evident că n-a fost așa, tocmai ce povestii despre roadtrip-ul spre Maramureș și Bucovina făcut recent. Dar și asta a fost foarte...

A alerga. Eu alerg, tu alergi. Noi alergăm. Sună bine, natural și evident. E ceea ce fac oamenii la propriu și la figurat de când e lumea, alergatul face parte din istoria fiecăruia. Nu-mi place să alerg e împotrivirea voluntară,...

Prin ultimele luni de primăvară ale anului acestuia mi-am dat seama că trebuie să renunț la job în ciuda prieteniilor legate acolo și a momentelor frumoase strânse în aproape 4 ani. IBM era ceva mult prea mare și prea birocratic...

Ar trebui să scriu un jurnal de călătorie acum despre ultima excursie pe care am încercat s-o fac sâmbăta trecută. Dar n-am să fac asta pentru că a trebuit s-o retez de la jumătate și n-a ieșit o excursie veritabilă,...

În răcoroasa dimineață de după expediția cu cortul de pe lângă Cheia m-am trezit după un somn odihnitor la pensiunea Maria din Valea Popii, o localitate de legătură între Măneciu și Cheia. Mi-am strâns minimele lucruri și-am întins-o la drum...

În articolul precedent m-am pornit să povestesc cum m-am apucat de unul singur de-un traseu pe care voiam de mult timp să-l fac. Prima zi a fost solicitantă, cu peripeții, dar frumoasă tare, culmea Munților Tătaru pe care am mers...